duminică, 28 februarie 2010

comuna Largu si oamenii extraordinari de odinioara




3 comentarii:

  1. Salut Mihai! La multi ani!
    Eu sunt un tip "de loc" din Largu, ma cheama Ion, iar in prezent sunt in Bucuresti (lucrez aici).
    Cautam pe net cateva chestii despre zona noastra si am dat intamplator peste blogul tau. Am vizualizat pozele de mai sus, oamenii imi par cunoscuti, mai ales batranul, pe care chiar il cunosc, nea Marin Serbanica. Nu ma insel, nu? Oricum, s-a schimbat mult de cand nu l-am vazut ultima oara.
    Tu esti fiu/ginere/nepot al batranului?
    Referitor la "oamenii extraordinari de odinioara", sunt de acord cu tine.
    Din pacate, satul in sine nu mai este ceea ce a fost, s-au pierdut multe valori, ma refer la traditii, obiceiuri, oameni.
    Satul a fost "parasit" mereu de oamenii cei mai valorosi, sare au plecat in orase gen Buzau, Bucuresti, Braila, Galati, Brasov, etc., la studii si care nu s-au mai intors decat ca si vizitatori la casa parinteasca.
    Comunitatea si-a pierdut astfel crema, oamenii de calitate si nu s-a mai dezvoltat, ba chiar s-a degradat foarte mult.
    Eu sunt un nostalgic, am multe amintiri frumoase legate de anii copilariei la Largu.
    Satul nu este capabil sa-si conserve valorile trecutului, obiceiurile, stilul de viata, iar cei tineri nu au reusit deloc sa preia stafeta existentei si experienta de viata de la oamenii batrani (multi dintre ei deja disparuti), oameni care au luptat in razboi, care au trait vremuri brazdate de schimbari majore, oameni simpli dar intelepti.
    Eu pe multi dintre batranii satului ii consider adevarate elite in stilul de viata rural, specific romanesc, traditional.
    Ar fi interesant sa mai intre si alte persoane pe acest blog ca sa mai schimbam impresii.
    Iar tie iti recomand sa revii cu niste comentarii, sa-ti exprimi o parere despre ce a fost satul odata si ce este acum (in completarea pozelor).
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim mult de tot pentru aceasta vizita, total neasteptata, dar foarte frumoasa. Intr-adevar, in fotografie este 'nea Marin Serbanica', asa cum il numeau satenii care l-au cunoscut, indragit si apreciat. Spun ''l-au'' intrucat 'nea Marin Serbanica' din pacate ne-a parasit in urma cu aproape un an, la o luna dupa ce a fost parasit (in ceruri) de catre sotia lui, Sanda... ambii bunicii mei. I-am iubit mult de tot pe amandoi, pentru ca vreme de mai bine de 15 ani au fost ca si parintii mei, dupa ce mama, Maria, fiica lor, ne-a parasit pe toti la doar varsta de 38 de ani.
    Satul, respectiv comuna Largu, imi trezeste de asemenea amintiri extraordinare, de pe vremea copilariei, cand acel loc mi se parea universul mult visat al oricarui copil de la oras, univers pe care abia asteptam sa-l patrund si sa-l traiesc in vacantele de vara, dupa ce ne intorceam cu parintii de la mare.
    Precum bine spuneti, Largu nu mai este deloc ceea ce a fost odinioara, in urma cu 20 si mai bine de ani, insa a ramas in sufletele noastre la fel de viu, de valoros si bogat spiritual, si nu numai.
    Intr-adevar sunt multi batrani in Largu, adevarate elite ale mediului rural si, este posibil, ca in aceste vremuri, sa fie considerate elite si ale mediului urban, la cat de mult si rau s-a degradat mediul urban.
    Inca o data multumiri pentru randuri, dar mai ales pentru gandurile bune si frumoase, care mi-au trezit cele mai frumoase, dar din pacate si cele mai triste amintiri. Ne-ar bucura sincer sa reveniti cu vesti si impresii despre acele locuri si oamenii lor...
    Numai bine,
    Adriana (una din cele 3 nepoate ale lui 'nea Marin Serbanica')
    ...in fotografie tataia (cum ii spuneam noi) era in doliu dupa mamaia...

    RăspundețiȘtergere
  3. ERA VANATORUL SATULUI,SI DE MULTE ORI MERGEAM INPREUNA LA VANAT.AM COPILARIT LANGA ,,NEA MARIN CU PRIETENII MEI DIN COPILARIE.IONEL(nepotul)VIOREL,DAN,PARICA TOCILA,ADRIAN ;CHINTA;SI STIU CA VOI NEPOATELE LAT-I IUBIT FFFFOARTE MULT.DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA-N PACE!

    RăspundețiȘtergere